♣The guitar♣

Ei bine Chitara...acest instrument inseamna foarte mult pentru multi dintre noi si pentru toate melodiile bune...Desi foarte multi au chiatara nu toti au darul de a putea controla aceast minunat instrument
Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparţinând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk, flamenco, jazz, rock şi pop. Practica contemporană include chitara cu şase corzi (acustică, mult mai rar electrică) în muzica cultă astfel: repertoriul specific este cântat la chitară „clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă), în lipsa unui instrument mai potrivit, se execută la chitară cu corzi de oţel, iar muzica contemporană se va executa la ambele, în funcţie de indicaţiile din partitură. La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibraţia corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât şi la cele acustice) ce creşte în intensitate şi modelează, în funcţie de preferinţele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor

Chitara clasica modernă a apărut în jurul anului 1850, când spaniolul Antonio Torres a modificat forma şi proporţiile instrumentului, oferindu-i o acustică îmbunătăţită, un ton deosebit de plăcut şi, totodată, o structură rezistentă. Chitara clasică a lui Torres a devenit standard şi de atunci până în ziua de azi a rămas neschimbată.

În paralel cu Torres, imigranţii germani ajunşi în Statele Unite ale Americii, pentru a obţine un sunet mai puternic, respectiv un ton mai percusiv decât al chitarei clasice, au început să folosească corzi de oţel, care exercitau o presiune mai mare asupra gâtului şi corpului chitarei. A fost găsită soluţia la această problemă, structura interioară suferind unele modificări (era adoptată structura de susţinere in forma literei X). Astfel apărea chitara western, ce a primit, prin retronimie, denumirea de „chitară acustică”.


Aparitia chiatarei electrice...In anii 1920, Lloyd Loar s-a alăturat lui Orville Gibson, cei doi construind prima chitară jazz, cu efuri decupate pe tabla de rezonanţă (în locul obişnuitei rozete). Chitara electrică a luat naştere la inventarea primelor doze electromagnetice la sfârşitul anilor 1920, însă s-a bucurat de succes doar după 1936, când Gibson a introdus modelul ES 150, făcut celebru de chitaristul de jazz Charlie Christian. Odată cu creşterea posibilităţilor de amplificare a sunetului, chitara electrică a captat atenţia multor muzicieni şi, bineînţeles, a creatorilor de chitare, fapt care a declanşat o adevărată cursă pentru perfecţionarea lor.